Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Urban’ Category

alba2014-5

alba2014-11

alba2014-17

Click pe fotografii pentru a le mari
alba2014-1 alba2014-2 alba2014-3
alba2014-4 alba2014-6 alba2014-7
alba2014-8 alba2014-9 alba2014-10
alba2014-12 alba2014-13 alba2014-14
alba2014-15 alba2014-16

Read Full Post »

Black and white walk

Read Full Post »

thessaloniki #4

Read Full Post »

thessaloniki #2

Read Full Post »

thessaloniki #1

Read Full Post »

Remember


Era bun. Era ieftin. Se mai gaseste si azi, dar in putine locuri.

Read Full Post »

Skopje

GPS-ul arăta după Leskovac drumul spre Priştina, drum naţional, nu la foarte mare distanţă. Nici nu ştiu dacă e punct de frontieră sau graniţă militarizată, dar în fine, am evitat Kosovo din pure raţiuni subiective şi am ţinut drumul de Bujanovac.
La Kumanovo la graniţă, sârbii no problemo, te cunosc, te întreabă de nepoţi, hai doamne ajută. Maxim două minute. Mai mergi doi paşi şi dai de nişte băieţi simpatici : vameşii macedonieni. Buletine, alte acte, tot ce trebuie. La un moment dat aud „Passport”. De unde nene aşa ceva, că ăla-i scump. Îi spun scurt „No”. Ridică privirea brusc de parcă l-am înjurat de mamă. „No passssspooorttttt?????” şi îl văd cum se înroşeşte la faţă ca un drac. „No, canci passport”, îi mai zic o dată cu jumătate de gură. Bate tipul puţin cu degetele în masă, mai verifică ceva pe calculator după care întinde actele şi zice sec „Go”. Hai noroc, o zi bună, să-ţi trăiască familia.
De la Kumanovo la Skopje nu e aşa mult şi drumul e bun, deşi unele porţiuni din autostradă sunt în lucru. Şi macedonienii lucrează că românii. Se ştie.

În Skopje, ca în Skopje. M-am dus să schimb şi nişte bani, că na, trebuia să-mi cumpăr ţigări şi poate poate te mai taie şi vreo nevoie pe acolo. Ori în Skopje eu nu cunosc toţi boscheţii. Zăresc undeva „exchange office”, scris mic. Mă duc, îl întreb pe un om de acolo una alta, exchange alea alea, omul bucuros nevoie mare, cum să nu. Probabil comision mare, dar nu era asta o problemă. Înăuntru omul repara şi ceasuri, schimba şi bani, afară se ocupa de găteală. Avea instalat ceva sistem de ăla pentru kebap sau cum i-o zice. Nu ştiu, că nu prea mănânc eu de astea.
Am dat mai încolo de un bazar. Zic aşa, pentru că era plin de fete cu ţinute musulmane şi tot felul de gealaţi cu telefoane de vânzare, ţigări şi multe altele. Chiar, ţigările se negociau la marginea drumului. Şi logic, numai la cartuş. De la Marlboro până la Velve, mărci clandestine şi puturoase de mai găseşti şi pe la noi. Probabil de acolo vin.
Mai încolo, ceva inedit. Pentru mine. Străduţe cu magazine, dar fiecare cu tematica ei. Pe o stradă se vindeau numai papuci, pe alta numai carne, pe alta numai covoare şi aşa mai departe.

Nu, nu m-am îndrăgostit de Skopje. Dar era un afiş la festivalul berii pe acolo şi vreo cincizeci de inşi dormeau duşi la poalele fortăreţei, înconjurati de ceva pahare goale. Ce mai, noapte grea. Probabil ei iubeau Skopje.

Cât despre fortăreaţă, numai de bine. Privelişte frumoasă, dar din păcate mare parte e în renovare. Revin într-un alt post cu detalii şi fotografii. Trebuie să fiu mai serios.

Mai sus, am făcut o fotografie cu centrul oraşului de pe un deal de acolo. Râul din imagine e Vardar. Ca echipa. Sau echipa ca râul. Cum vreţi.

Read Full Post »

Older Posts »