Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Diverse’ Category

alba2014-5

alba2014-11

alba2014-17

Click pe fotografii pentru a le mari
alba2014-1 alba2014-2 alba2014-3
alba2014-4 alba2014-6 alba2014-7
alba2014-8 alba2014-9 alba2014-10
alba2014-12 alba2014-13 alba2014-14
alba2014-15 alba2014-16

Anunțuri

Read Full Post »

Cadre

1 Decembrie 2013, Alba-Iulia

DSCF4225

DSCF4257

DSCF4256

Read Full Post »

Tito&Tarantula

(Click pe fotografie pentru a mari)
tito&tarantula

Read Full Post »

Cuvinte în alb şi negru

Prin şcoala generală scriam poveşti cu vampiri. Rânduiam file întregi de caiete. Niciodată nu scriam ce trebuie, ce era necesar într-ale şcolii. Prin liceu scriam despre alţii, mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Nu despre vampiri, despre români de-ai noştri, cât se poate de reali. Mai bine spus, despre rozătoare. Din politică.
Astăzi, în sfârşit scriu şi despre mine. Deocamdată numai tilturi.

Read Full Post »

Câte ceva, pe scurt (3)

Continuare din primele două părţi, adică aici şi aici.

Simplificarea fotografiilor – mă refer strict la cele de peisaj. Alege şi aici compoziţiile mai simple. Nu aglomera fotografiile cu multe elemente. Focalizează pe unul singur. Există o vorbă, „mai puţin înseamnă mai mult”, care se aplică de minune în cazul de faţă. Te gândeşti că fotografia ta ar arăta mai bine dacă ai înghesui mai multe elemente? E problema ta, dar alţii nu vor putea să-ţi distingă un subiect în ea. Apelând la simplitate, o să poţi realiza mai multe cadre, probabil în acelaşi perimetru. Şi fotografiile o să fie mult mai expresive.

Alb-negrul – nu e banal să fotografiezi alb-negru, cum spun mulţi. Nu-i asculta. Gândeşte-te că alb-negrul, prin simplitatea sa, e cea mai sugestivă cromatică. Şi asta doar dacă nu abuzezi de ea. Totuşi, recomand ca fotografia alb-negru să aibă si rezerva color.
Şi ca o idee, nu pleca niciodată hotărât(ă) să pozezi numai în alb şi negru. Alternează cât de cât cromaticile. Cel mai bine în mod egal, ca să vezi la ce capitol ai stat mai bine în ziua/sesiunea respectivă.

Ramele – acum, în plină eră a internetului e foarte simplu,lejer şi rapid să aplici rame fotografiilor, mai ales dacă le şi arăţi celorlalţi. Există o serie de programe gratuite online care te ajută la aşa ceva.
De ce să pui rame? Probabil unii gândesc că sunt prea fanteziste, dar se înşală. Unele fotografii devin mult mai expresive doar în prezenţa ramelor. Despre asta, pe larg, într-un articol viitor.

Portofoliul – în aceeaşi eră a internetului, comunicarea foto, dacă pot să-i spun aşa, se face cel mai des prin intermediul blogurilor sau forumurilor. Încă există foarte mule persoane care nu sunt familiarizate cu cele două concepte. De câte ori le-ai spune că un blog(în cazul de faţă foto) cuprinde mai multe articole şi fotografii, tot nu înţeleg. Habar n-au ce înseamnă „Previous entries” sau „Intrări recente”. Ei se uită pe prima pagină şi au impresia că aia e tot blogul sau tot forumul. În fine, pentru ei sunt alte lucruri mult mai importante, spre exemplu Hi5 sau alte minunăţii. De ce e bine să ai şi un portofoliu? Nu mă refer la unul profesionist, ci unul care să-ţi cuprindă cele mai bune lucrări. Pentru că o să dai de persoane amintite anterior. Eu unul mă tot chinui să-mi compun unul, dar mai e ceva de lucru. Şi e nevoie şi de timp.

Ne recitim în partea a 4-a.

Read Full Post »

Povestea…

…fotografiei de ieri. Cadrul e tras mai demult, dar am uitat de el. Eram intr-o dupa-amiaza pe malul Jiului. Soarele se pregatea sa apuna, asa ca ma gandisem sa mai astept, poate prind niste culori si reflexii interesante, mai ales ca in zona aia Jiul ti se pare cat Dunarea…

Pana sa vina momentul asteptat, am inceput sa fotografiez niste copii care se jucau „de-a v-ati ascunselea”. Cand am pus vizorul la ochi, nu mai aveam spatiu in aparat pentru poze. Momentul era prielnic pentru niste cadre bune. M-am apucat repede sa sterg cateva fotografii, poate poate mai prind ceva. Un necaz nu vine niciodata singur, asa ca am primit celalalt mesaj foarte drag mie, adica baterii descarcate. Pana mi-am gasit un alt set de acumulatori, copiii deja plecasera, soarele isi schimbase pozitia, lumina era prea proasta sa mai incerc ceva de genul…

Dupa cateva zile, cand am ajuns acasa, am vazut totusi ca o fotografie cu copii s-a strecurat pe cardul meu. Si ciudat, mi s-a parut cea mai buna dintre cele realizate zilele alea…
Morala, oricat te-ai pregati si ti-ai dori sa faci o treaba buna, tot cadrele intamplatoare sunt mai puternice. Oportunitatile, cum v-am povestit si aici.

Read Full Post »

Câte ceva, pe scurt

Mă întreba cineva cum fac de scot unele fotografii mai bune, mai reuşite, cum aleg cromaticile, cum de ies clare, având în vedere că deţin numai un aparat semi-profesional. Ei bine, nu sunt secrete realizările sau metodele de realizare, pentru că nu m-a întrebat nimeni până acum aşa ceva.

În primul rând, ştiu cât ştie orice fotograf amator. Când pun mâna pe aparat, pot să fac din start diferenţa între o poză şi o fotografie. Pentru că asta se învaţă la început. Sunt pasionat de acest domeniu de circa doi ani. La început, ca tot omul, am folosit un aparat compact, pentru că nici nu aveam pretenţia la mai mult de atât. Şi nici capacitatea să folosesc unul mai complex.
Vizorul – Şi cu camerele compacte se pot realiza lucrări bune, însă marele dezavantaj al lor e lipsa vizorului, care după părerea mea e vital. Îţi oferă o mai mare stabilitate a imaginii şi te pune în legătură directă cu subiectul. Practic, eşti singur cu timpul, pe care îl poţi opri astfel. Vorba nu e a mea, e a unui mare fotograf român, dar se potriveşte de minune cu ideea. Plus că vizorul oferă şi un oarecare confort în folosirea aparatului.

Subiectul şi compoziţia – În general îmi plac fotografiile simple, stil pe care îl abordez şi eu. Adică nu am tendinţa să aglomerez fotografiile cu detalii inutile, decât dacă ansamblul lor constituie ideea în sine. Dar asta mi se întâmplă mai rar. O greşeală generală a multora e încadrarea subiectului în centrul fotografiei. Din instinct probabil, nu după calcule. Şi de frica nesesizării lui. Observ acest lucru mai ales în creaţiile macro, cele de tip floral. E şi foarte simplu acolo, pentru că intervine tendinţa de accentuare a subiectului. Am făcut şi eu gafa până am descoperit că pot lucra lejer cu regula treimilor. Mai ales că aparatele moderne îţi oferă şi suport digital pentru aşa ceva, dar în fine, dacă nu vrei să te supui, ai toată libertatea de creaţie din lume.

Alternanţa planurilor – E şi asta o modalitate pe care o aplic foarte des. Mă scapă într-un fel de monotonia folosirii aparatului în caz că nu-mi iasă nimic din ce-mi propun. Mă refer la alternanţa dintre lat şi înalt. Dintre vertical şi orizontal. Ştiu, fotografiile în plan vertical par mult mai greoaie şi instabile, dar unele cadre nu pot fi explicite decât aşa.

Idei şi oportunităţi – Ideile în fotografie sunt din nou vitale. Dacă nu le ai, scormoneşte după ele. Caută potriviri cu alte arte sau concordanţe între ceea ce vezi în jurul tău, între obiectele de lângă tine. Multe din titlurile şi ideile fotografiilor mele provin din ceea ce am scris mai sus şi nu din pură nimereală. În general sunt adeptul fotografiei de natură, unde sunt singur şi unde e linişte. Astfel că am tot timpul din lume şi toată răbdarea să găsesc ceva interesant. Câteodată chiar nu merge, dar mă salvează rezervele din arhivă. Trecând peste idei, vin oportunităţile. Aici e mult mai greu din punct de vedere tehnic, pentru că timpul e limitat şi mânuirea aparatului trebuie să compenseze acest lucru. Spre exemplu, vizitarea unor locuri interesante, dar pe o perioadă scurtă de timp. Dacă eşti pasionat, nu o să stai să „pozezi” monumentul sau mai ştiu eu ce, ci o să stai să cauţi ineditul. Încă un exemplu ar fi fotografia sportivă. Unde e vorba numai şi numai de oportunitate. Să prinzi şi aici ipostazele inedite, reacţiile sau expresiile sportivului. Mie mi-a plăcut în mod deosebit să fotografiez la competiţii de gimnastică şi cred că nu o să renunţ la aşa ceva.

Vremea – pentru mine, unul dintre elementele prielnice pentru fotografiat este fără îndoială soarele. De obicei soarele pune accentul pe combinaţiile de culori calde şi fotografiile au în general o tentă mai deschisă, mai prietenoasă. Fotografiatul pe timp de ploaie prieşte şi el, dar acolo aş prefera să fiu în câmp deschis, pentru atmosferă şi peisaj, nicidecum pentru detalii. Aici aş exclude fotografia macro, decât dacă există o sursă de lumină acceptabilă. Desigur, combinaţia perfectă ar fi soarele după ploaie, când pur şi simplu nu ştii de unde să te apuci de fotografiat…

Post-procesarea – cel mai bine e să vezi dinainte să faci fotografia ce retuşări te-ar ajuta. Aşa îmi place mie să gândesc. Să văd forma finală a fotografiei înainte să fie descărcată pe calculator. Ce-i drept, uneori intervin şi excepţii. Retuşările pe care le abordez eu sunt minimale. Simple. Deja pentru multe fotografii mi-am format un standard de post-procesare şi anume luminozitate,contrast accentuat şi uneori vignetare, aceasta din urmă pentru efect. Însă vignetarea din post-procesare poate să-ţi distrugă fotografia fără să-ţi dai seama. Nu folosesc programe ca Photoshop sau alte minunăţii, atât din lipsa licenţelor, cât şi din faptul că mai am mult de învăţat din ele. Prefer programele online de editare sau cele gratuite.
O mare gafă la editare o văd la mulţi şi anume utilizarea excesivă a filtrelor sharpen. Poate de frica neaprecierii ulterioare a fotografiei, însă sharpen-ul când e prea mult, strică.
Iarăşi, mai trebuie amintit un efect urât pe care îl folosesc mulţi : sepia. Şi nu aşa, una-două fotografii. Toate. Mie personal îmi taie elanul o fotografie sepia. Nu-mi place să o privesc, darămite să o mai şi analizez. Din păcate, acum şi unele aparate au efectul inclus, deci dezastrul e bonus.

Trepiedul – vital şi el câteodată. Prima mea investiţie după aparat a fost un trepied telescopic, de 1,5 metri. Trepiedul contează enorm pentru claritatea fotografiilor, însă partea proastă e că te limitează enorm şi îţi îngreunează munca, mai ales dacă te presează timpul. E bun pentru peisaje şi fotografii care necesită expunere mare. Pentru că eu unul nu rezist mai mult de câteva sutimi fără să nu-mi tremure o mână. Nicidecum nu-l văd util dacă trebuie să mă târăsc prin toţi boscheţii după nişte cadre inedite.

Şi ar mai fi câteva chestiuni de discutat, dar asta în partea a doua.
Articolul de mai sus are tentă personală, adică îmi caracterizează felul în care fotografiez, dar puteţi să le luaţi şi ca nişte sfaturi, dacă e cazul.

Read Full Post »

Older Posts »